WELCOME TO OLD SAVOI: I CAME. I SAW. I LEFT

În anul 1891, în preajma unui rancho din Fort Summer, Pat Garrett, sherifful din New Mexico, a fost împuşcat mortal de către Billy the Kid.

Încorporat în unul dintre cele mai reconfortante şi odioase avataruri ale sale, întors pentru o reglare mai veche de conturi, Copilul căuta cu privirea ţinîndu-şi cu mâna stângă pălăria de pe cap în timp ce dreapta, cu degetele tremurînd agitat, stătea gata în orice moment să tragă pistolul din teacă pentru un ultimate shutdown zguduitor, ca atunci când, înainte să ieşi la pensie, trebuie să faci un singur lucru, cel pe care l-ai râvnit dintotdeauna, şi să te retragi liniştit. Poţi, astfel, să te avânţi într-o nebunie încurcată rău şi enervantă la culme pentru toată lumea, să o descurci şi să rămâi un exemplu de notorietate pentru tineri. Să produci o capodoperă; sau să îţi satisfaci anumite plăceri - unii, cum ar veni, se pornesc în jurul lumii. Se întâmplă însă şi altfel. De exemplu poţi să îi povesteşti cuiva un vis tulburător sau o amintire din copilărie, foarte amănunţit şi cu multe detalii, şi filmul s-a terminat. Vezi Tommy Lee Jones în "No Country for Old Men".
...Avea o jucărie model Smith&Wesson cu barelaş Remington şi un anumit patron pentru un anumit caracter. Ochit cu precizie, de la o distanţă de patruzeci de metri, un foc tras în fruntea Regelui dintr-o astfel de amuniţie ar fi stropşit cu sânge jumătate din tablourile atârnate de pereţii sălii de expoziţii iar mulţimea, oarecum nedumerită, s-ar fi gândit că asistă la vreun performance gen Jackson Pollock.
Îşi amintea despre ultima dată când l-a întâlnit pe Rege, sau, mai exact, l-a văzut. Pe o stradelă a orăşelului Lincoln, ieşind dintr-un pub elitist şi urcînd într-o caretă în compania a doi gentilomi şi a unei dame. Cum l-a urmărit până la gară şi l-a văzut urcînd în tren...

Deodată simţi o umbră în spatele său, o privire care îl fixa insistent. Să fi căzut într-o ambuscadă oare? Dar cum putu să nu observe? Nici un comportament straniu, nici o mişcare ce i-ar fi dat de bănuit; iar până la ieşire se poate doar dezbinînd mulţimea cu corpul. Aici, în spaţiul ăsta, ca un hamster într-un borcan gol; capcana perfectă. Câteva clipe aproape nemişcat, încordat ca un bătrân într-un troleibuz arhiplin. Palma dreaptă aproape lipită de corpul pistolului, iar ochiul stâng mijind ascuţit peste umăr de sub borul pălăriei, şi brusc - o întoarcere, pistolul se opri doar cu vârful rămas în gura tecii: nu... Nu-l putea irosi aşa. Nu în felul ăsta. Avea un singur glonte în pistolul său şi acel glonte era pentru Rege. Glontele pe care însuşi Regele i l-a dat lui, unui copil cu pomeţii murdari de suc de cireşe, spunîndu-i că dacă poate crede că într-o zi va fi în stare să-l folosească, atunci să-l păstreze. Apoi l-a ciufulit pe cap, a urcat în şa şi i-a dat calului pinteni, iar lacrimi curgeau peste pomeţii roşii ai copilului...

Nu, dacă nu e Regele nu are rost. Orice acţiune e lipsită de valoare dacă nu e Regele. Cică Kieseritzky se amuza într-o vreme jucînd partide pe bani, într-o cafenea din Paris, fără a-şi pune Regina pe tablă. Dar asta e altceva. Un joc fără Rege însă elimină existenţa oricărui scop, mize, tactici sau strategii.

Regele nu este aici.

Realizînd acreala acestui lucru, Copilul ieşi încheindu-se la sacou. În pragul scărilor se opri şi privi la cer. Îşi strânse ochii - soarele preriei ardea nemilos şi numai vântul uscat îi putea spune încotro să meargă.

În ploscă avea apă pentru cal, în pistol era un glonte pentru Rege...