MINUNATA CĂLĂTORIE A STICLEI DE FANTA POVESTITĂ DE CĂTRE UN BREDARTIST ÎNTORS DE LA KIEV

Când vremea de afară avea culoarea coniacului şi în farfurie nu mai rămăsese nici o pelimeană, bredartistul merse până la un exchange, îşi puse 10 lei în buzunarul de la spate, îşi schimbă apoi toţi banii rămaşi în grivne şi o luă spre Gara de Nord.
Ajuns în capitala Ucrainei, el coborî din autocar tulburat, cuprins de o incertitudine al cărei subiect era la fel de neînsemnat ca şi situaţia creată de starea incertitudinii însăşi, astfel încât se abţinu să mediteze asupra acestei situaţii. Avea nevoie de o reacţie dar, cum nu găsi nici un obiect care i-ar fi putut trezi vreuna, hotărî că trebuie s-o rupă din loc.
Spre deosebire de alţi turişti sau hoinari bludnici care vizitau pentru prima dată oraşul, el nu îşi luă hartă. Tot ce avea de făcut era să cumpere un bilet de 250 de grivne şi să găsească un complex numit “International Exhibition Center”. Lucru îndeplinit în câteva ore. Atunci, avînd punctul de reper localizat şi avînd toate neliniştile înlăturate, se opri la o măsuţă la “Vulpoiul Mihita”, undeva în vecinătatea staţiei “Livoberezsna”, şi servi foarte încet o şaormă...

Găsi foarte uşor acel hostel după schema desenată în caiet de către Lioşa. Îi deschise un tânăr pletos, mic de statură, cu o privire binevoitoare. În spatele său, o domnişoară în maiou alb şi şorţi din blugi tăiaţi, oprită în pragul unei uşi în drumul ei spre camera acelei uşi prin care ar fi avut să intre îi spuse că poate vorbi în engleză şi, după ce se convinse că cei doi se înţeleg, îşi continuă drumul.
Tipul era un jurnalist brazilian stabilit de opt luni la Kiev, care cumpărase jumătate din ultimul etaj al acelei case şi îl transformase într-un hostel foarte comfortabil şi ieftin – 8 euro pe noapte. După ce schimbaseră doar câteva vorbe, acesta îi spuse că pesemne fu la „Prodigy” şi că tare ar fi vrut să fi mers şi el, dar trebui să renunţe de dragul muncii. Apoi îi arătă unde poate dormi, unde poate face un duş şi unde poate merge la control(la veceu adică) şi putu să observe că pe călător îl mulţumeau indicaţiile sale. Călătorul mai întrebă doar unde poate fuma, după care se întinse puţin să se odihnească.


După ce face un duş şi se simte foarte proaspăt, bredartistul fumează o ţigară, mai bea o gură din sticla de „Fanta” pe care o are în geantă şi se culcă liniştit în acest hostel din Kiev, gândindu-se pe o clipă la o femeie foarte frumoasă din Chişinău.


Vorbea cu Lioşa şi Saşa despre nişte comicsuri când începu să plouă încet peste Kiev, aşa că se ridicară de pe iarbă şi se porniră spre platforma din faţa IEC. Bredartistul se opri undeva în stânga cu o sticlă de coniac în mână aşteptînd să se micşoreze mulţimea de la intrare şi savura plăcut acel calm din lăuntrul său.
Şi când se făcu destul de rece pentru a se putea respira din greu la căldură, bătu un vânt de la miază-noapte şi fiecare putu deosebi câinele de lup. Atunci bredartistul intră în sală şi în acel moment melcii de pe capul lui şi-au scos coarnele. Maxim a ridicat microfonul şi a zis că fiecare din cei care sunt aici în noaptea asta e un dat dracului luptător – şi prin tot corpul bredartistului a trecut un fior nemaipomenit...
Câteva ore mai târziu, când în sală s-au aprins luminile şi mulţimea se mişca uşor spre ieşire, el îşi cumpără o sticlă de „Fanta” cu 20 de grivne – ceea ce îi păru foarte mult pentru o sticlă de „Fanta” – dar după ce sorbi un gât îşi spuse că, fir-ar dracu, sticla asta de „Fanta” chiar face 20 de grivne şi se aşeză sprijinit de un perete alături de alţi tineri care respirau din greu aerul rece.


Când uşa camerei se deschide pe la trei noaptea şi se aprinde lumina, bredartistul sare din pat nebun de tot şi urlă tare “NU” de sperie tot etajul pentru că visează cum cineva îi taie degetele de la mână pentru a pregăti afişul promoţional pentru a şasea parte a filmului “PUZZLE MORTAL”(SAW VI), care se preconizează a fi mai aiurea decât toate celelalte patru continuări luate la un loc.


Dimineaţa era însorită şi el ştia că asta e o zi perfectă. Seara ajunse la gară cu numai cinci grivne. Se uita la preţuri în faţa unui butic şi îşi dădea seama că nu are cum să îşi cumpere şi ţigări şi ceva de băut de cinci grivne. Îşi aminti cum, atunci când a pornit la drum din Chişinău, şoferul le dădu tuturor pasagerilor câte un pachet pe care scria „Drum Bun” în care erau nişte biscuiţi, bomboane şi o sticlă de apă, un gest care i se păru foarte frumos. Îşi cumpără o cutie de ţigări de fix cinci grivne, cu toate că ceva parcă îi spunea că de data asta şoferul nu o să dea pachete de drum bun, dar asta nu-l neliniştea. Când autobusul porni motoarele se gândi că încă are în geantă sticla aia goală de „Fanta” pe care o poate umple cu apă plată de la vreun robinet când vor opri în drum pe undeva, şi că în autobusul ăsta îi va fi foarte greu să doarmă...


Înapoi la Chişinău, breadartistul află de pe un blog că un oarecare regizoraş pe nume Samuel BAYER pregăteşte un fel de spin off după „Nightmare on Elm Street” pentru aprilie 2010, şi se gândeşte că tare bine-ar fi să iasă un film bun, apoi primeşte un mail de departe, îl citeşte, se bucură, şi scrie înapoi că totul e fain.
După care se simte foarte proaspăt, fumează o ţigară şi se culcă liniştit în patul său, gândindu-se pe o clipă la o femeie foarte frumoasă din Kiev.

Revista "SHO" - contracultură kieveană


"K9" - revistă de benzi desenate

*****
Referinţe:

Prodigy - warrior's dance/live at IEC, Kiev, 07.10.2009:
http://www.youtube.com/watch?v=DFjCcdiOcWg

"SAW" - website oficial:
http://www.officialsaw.com/

"A Nightmare on Elm Street" /2010/trailer:
http://www.youtube.com/watch?v=B-tSvrkKx2Y&feature=player_embedded